Osteoartrita la câinii bătrâni: cum o recunoști și ce poți face

Odată cu înaintarea în vârstă, mulți câini devin mai mai putin activi nu mai au aceeași disponibilitate pentru plimbări lungi sau pentru joacă. Totuși, schimbările de comportament și mobilitate nu ar trebui puse automat pe seama bătrâneții. Uneori, ele pot indica apariția unei afecțiuni dureroase, precum osteoartrita, numită și boală articulară degenerativă.

Osteoartrita este o afecțiune cronică a articulațiilor, asociată cu deteriorarea progresivă a cartilajului, inflamație, modificări ale structurii articulare și reducerea mobilității acesteia. Poate apărea la orice vârstă. Este important de mentionat ca osteoartrita la caine apare aproape intotdeauna ca fenomen secundar al unei patologii initiale (de exemplu, laxitate sau instabilitate articulara, displazie de cot/sold, osteocondroza), dar si  traumatisme, însă semnele clinice devin adesea mai evidente la câinii seniori, cu afectari cronice. Afecțiunea poate influența mobilitatea pacientului, dispoziția, interacțiunea cu familia și calitatea generală a vieții. Pentru că durerea cronică nu este întotdeauna ușor de observat, este important ca orice modificare persistentă a mobilității sau comportamentului să fie discutată cu un medic veterinar.

Preventia este un factor essential in depistarea precoce al anumitor patologii care pot duce mai departe la fenomene degenerative de osteoartita. Screening-ul imagistic timpuriu reprezinta o unealta foarte importanta in ceea priveste prevenirea sau incetinirea procesului de formarea a osteoartitei. Diagnosticul nu poate fi stabilit doar pe baza vârstei sau a felului în care merge câinele, deoarece șchiopătura, rigiditatea și refuzul mișcării pot avea și alte cauze, inclusiv leziuni ligamentare, afecțiuni neurologice, infecții sau formațiuni articulare.

Ce este osteoartrita și de ce apare mai des la câinii seniori

Osteoartrita este o boală progresivă care afectează întreaga articulație, nu doar cartilajul. Pe măsură ce structurile articulare se modifică, mișcarea poate deveni dureroasă, iar articulația își poate pierde treptat flexibilitatea. Organismul poate forma osteofite, cunoscute popular drept „ciocuri osoase”, iar inflamația persistentă poate contribui la rigiditate, durere și scăderea toleranței la efort. Boala este cronică, ceea ce înseamnă că managementul urmărește controlul durerii, păstrarea mobilității și încetinirea pierderii funcției, nu o vindecare rapidă.

Vârsta înaintată nu este singura cauză a osteoartritei, dar poate face ca efectele problemelor articulare acumulate în timp să devină mai vizibile. Unele cazuri apar secundar displaziei de șold sau de cot, luxației de rotulă, leziunilor ligamentului încrucișat cranial, traumatismelor ori instabilității articulare. Conformația corporala, istoricul ortopedic și solicitarea repetată a unei articulații pot contribui, de asemenea, la evoluția bolii. Din acest motiv, doi câini de aceeași vârstă și talie pot avea niveluri foarte diferite de mobilitate și durere.

Excesul de greutate poate agrava problema, deoarece crește încărcarea mecanică asupra articulațiilor și poate îngreuna deplasarea unui câine care are deja dureri. Menținerea unei greutăți corporale adecvate este considerată o componentă importantă a planului de management, însă slăbirea trebuie făcută controlat, după evaluarea stării generale și stabilirea necesarului nutrițional. O dietă aleasă la întâmplare sau reducerea bruscă a hranei poate fi nepotrivită pentru un câine senior, mai ales dacă acesta are și alte boli cronice.

Cum recunoști semnele osteoartritei la un câine bătrân

Unul dintre cele mai frecvente semne este dificultatea de a se ridica după somn sau după o perioadă mai lungă de repaus. Câinele poate avea nevoie de mai mult timp pentru a-și găsi echilibrul, poate părea înțepenit la primii pași sau se poate ridica mai întâi pe membrele din față, trăgând apoi partea din spate. Alteori, șchiopătura este evidentă după o plimbare, după joacă sau în zilele în care animalul a depus mai mult efort. Este important de știut că șchiopătura poate fi discretă chiar și în forme avansate, mai ales dacă sunt afectate articulații de pe ambele părți ale corpului.

Schimbările pot fi observate și în activitățile obișnuite. Un câine cu dureri articulare poate ezita să urce sau să coboare scările, să sară în mașină, să urce pe canapea ori să se așeze într-o anumită poziție. Plimbările pot deveni mai scurte, ritmul poate încetini, iar animalul se poate opri mai des sau poate refuza traseele pe care înainte le parcurgea cu ușurință. Uneori, proprietarul observă că patrupedul nu mai aleargă după jucării, nu mai cere să iasă atât de des sau rămâne în urma celorlalți câini.

Durerea cronică se poate manifesta și prin schimbări de comportament. Câinele poate deveni mai retras, mai iritabil la atingere, mai puțin tolerant când este ridicat sau manipulat și poate evita contactul cu membrii familiei ori cu alte animale. Pot apărea neliniște în timpul nopții, schimbarea frecventă a poziției, linsul repetat al unei zone sau dificultatea de a găsi un loc confortabil. Aceste semne nu confirmă singure osteoartrita, dar justifică o programare la medicul veterinar, în special dacă persistă, se agravează sau afectează rutina zilnică.

Cum se stabilește diagnosticul de osteoartrită

Evaluarea începe cu discuția despre istoricul câinelui: când au apărut simptomele, dacă sunt mai accentuate dimineața sau după efort, ce articulații par afectate și dacă animalul a avut traumatisme sau afecțiuni ortopedice în trecut. Fotografiile și filmările realizate acasă pot fi utile, deoarece unii câini merg diferit în cabinet din cauza emoției, adrenalinei sau suprafeței pe care se deplasează. Proprietarul ar trebui să menționeze și orice modificare a somnului, apetitului, dispoziției ori toleranței la atingere.

În timpul examenului clinic, medicul veterinar poate urmări mersul, postura, distribuția greutății pe membre și modul în care câinele se ridică sau se așază. Articulațiile sunt examinate pentru durere, reducerea amplitudinii mișcărilor, instabilitate, îngroșare, zgomote articulare sau atrofie musculară. Examenul trebuie realizat cu grijă, deoarece manipularea unei articulații dureroase poate fi inconfortabilă. În unele cazuri, poate fi necesară și o evaluare neurologică, pentru a diferenția durerea articulară de afecțiunile coloanei vertebrale sau ale sistemului nervos.

Radiografiile sunt utilizate frecvent pentru a identifica modificările articulare asociate osteoartritei și pentru a căuta cauza inițială a deteriorării articulare. Totuși, intensitatea durerii nu corespunde întotdeauna perfect cu severitatea modificărilor radiologice; un câine poate avea dureri importante cu modificări aparent moderate sau poate avea leziuni radiologice evidente, dar simptome mai discrete. În funcție de caz, medicul poate recomanda analize de sânge, examinarea lichidului articular, ecografie, tomografie computerizată, rezonanță magnetică sau consult ortopedic de specialitate.

Ce poți face pentru un câine senior cu osteoartrită

Managementul osteoartritei este, de regulă, multimodal, adică îmbină mai multe metode adaptate pacientului. Planul poate include controlul durerii, menținerea unei greutăți potrivite, activitate fizică dozată, recuperare medicală, modificarea mediului de acasă și, în anumite situații, tratament chirurgical, dar si fizioterapie. Alegerea opțiunilor depinde de articulația afectată, severitatea simptomelor, greutatea câinelui, analizele sale, bolile asociate și răspunsul la intervențiile anterioare.

Mișcarea nu trebuie oprită complet, exceptând situațiile în care medicul recomandă repaus pentru o leziune acută. Plimbările regulate, controlate, pe suprafețe cât mai sigure, sunt adesea mai potrivite decât perioadele lungi de inactivitate urmate de efort intens. Durata și ritmul trebuie adaptate toleranței câinelui. Activitățile cu opriri bruște, sărituri repetate sau alergări intense pot suprasolicita articulațiile. Recuperarea veterinară poate include exerciții terapeutice, tehnici manuale, hidroterapie sau alte proceduri, dar acestea trebuie alese și efectuate sub îndrumarea unui specialist.

Acasă, pot ajuta câteva schimbări simple: covoare antiderapante pe suprafețele lucioase, rampe pentru mașină sau trepte, un pat bine susținut și ușor accesibil, boluri amplasate într-un loc confortabil și limitarea accesului nesupravegheat la scări. Ghearele trebuie menținute la o lungime potrivită, deoarece ghearele foarte lungi pot modifica sprijinul și pot favoriza alunecarea. Aceste ajustări nu înlocuiesc tratamentul medical, dar pot reduce riscul de cădere și pot face activitățile zilnice mai ușoare.

Tratamentul durerii și de ce medicamentele nu trebuie administrate fără recomandare

Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene sunt utilizate frecvent în medicina veterinară pentru controlul durerii asociate osteoartritei, însă trebuie prescrise individual. Înaintea tratamentului și, uneori, pe parcursul administrării, medicul poate recomanda analize pentru evaluarea functionalitatii rinichilor, ficatului și stării generale. Unele animale au nevoie de monitorizare mai atentă, în special dacă sunt în vârstă, au boli cronice sau primesc și alte medicamente.

Nu administra câinelui ibuprofen, diclofenac, naproxen, aspirină, paracetamol sau alte medicamente din farmacia umană fără indicația explicită a medicului veterinar. Produsele destinate oamenilor pot avea doze nepotrivite pentru câini, pot interacționa cu alte tratamente și pot provoca reacții grave. De asemenea, două antiinflamatoare nu trebuie combinate și nici administrate împreună cu corticosteroizi fără un protocol stabilit de medic. Dacă apar vărsături, diaree, scaun închis la culoare, lipsa poftei de mâncare, apatie sau creșterea consumului de apă în timpul unui tratament, clinica veterinară trebuie contactată cât mai repede.

Unele suplimente articulare, diete veterinare sau terapii complementare pot fi incluse într-un plan individual, dar eficiența și calitatea produselor diferă. Faptul că un produs este prezentat drept „natural” nu înseamnă că este automat sigur sau potrivit pentru orice câine. Medicul veterinar trebuie informat despre toate suplimentele și produsele pe care le primește animalul, deoarece acestea pot influența tratamentul, analizele sau riscul de reacții adverse.

Când trebuie să mergi urgent la medicul veterinar

O programare este indicată atunci când câinele este rigid sau șchiopătează mai mult de câteva zile, refuză activități pe care înainte le făcea cu ușurință, manifestă durere la atingere sau își schimbă vizibil comportamentul. Evaluarea precoce poate identifica atât osteoartrita, cât și alte afecțiuni care necesită tratament diferit. Nu este recomandat să aștepți până când animalul nu se mai poate ridica, deoarece durerea cronică poate exista cu mult timp înainte de apariția unei limitări severe.

Solicită evaluare rapidă dacă patrupedul nu mai sprijină deloc un membru, plânge de durere, prezintă o articulație foarte umflată sau fierbinte, a suferit o cădere ori un traumatism sau își pierde brusc coordonarea. Febra, apatia marcată, lipsa apetitului și durerea în mai multe articulații pot indica alte boli și nu trebuie atribuite automat osteoartritei. Unele afecțiuni articulare infecțioase, imune sau tumorale pot semăna cu boala degenerativă și necesită investigații specifice.

Pentru un câine senior deja diagnosticat, controalele periodice sunt importante chiar dacă pare stabil. Greutatea, masa musculară, mobilitatea, răspunsul la tratament și eventualele reacții adverse se pot modifica în timp. Echipa medicală a clinicii poate ajusta planul în funcție de evoluție și poate recomanda, atunci când este necesar, evaluare ortopedică, investigații imagistice sau recuperare veterinară.

In protocolul terapeutic se va lua în considerare administrarea intra-articulara de preparate cu rol antiinflamator sau regenerative, cum ar fi: infiltratiile cu acid hialuronic, PRP, interleukine benefice s.a.m.d

Osteoartrita poate fi ținută sub control

Osteoartrita este o afecțiune de lungă durată, iar nevoile câinelui se pot schimba pe parcurs. Nu există un singur plan potrivit pentru toate animalele, însă o abordare care combină controlul durerii, greutatea adecvată, mișcarea adaptată și monitorizarea regulată poate contribui la păstrarea mobilității și confortului. Ghidurile veterinare actuale recomandă evaluarea și tratarea proactivă a durerii cronice, nu așteptarea până când simptomele devin severe.

Proprietarii au un rol important în urmărirea evoluției. Poți nota cât de repede se ridică patrupedul, cât durează plimbările, dacă urcă scările, cum doarme și ce activități evită. Filmările realizate periodic, în condiții similare, pot ajuta echipa medicală să observe modificări care altfel ar fi greu de cuantificat. Orice deteriorare bruscă trebuie anunțată, chiar dacă animalul se află deja sub tratament.

Dacă observi rigiditate, șchiopătură, ezitare la urcarea scărilor sau schimbări de comportament, programează un consult la specialiștii clinicii. Doar evaluarea veterinară poate confirma cauza durerii și poate stabili un plan sigur, adaptat vârstei, greutății și stării generale a câinelui tău.

NOTA BIBILOGRAFIE

Informatii publicate de Merck Veterinary Manual și de American College of Veterinary Radiology,.

Diferențele dintre radiografie, ecografie, CT și RMN, precum și avantajele și limitările fiecărei metode, sunt prezentate de ACVR și Merck Veterinary Manual.

Afirmațiile despre limitele imagisticii în diagnosticul formațiunilor tumorale sunt în acord cu ghidurile oncologice AAHA.